Scurtă prezentare
Ecografia este o investigație sigură, care nu asociază riscuri. S-a demonstrat prin studii extensive și de lungă durată că examinarea ecografică nu provoacă niciun rău mamei sau copilului, prin urmare este recomandată efectuarea acesteia de fiecare dată când medicul curant consideră necesar. Ecografia se poate efectua începând cu săptămâna 5 de sarcină și are ca scopuri principale diagnosticul sarcinii, stabilirea numărului de embrioni, determinarea vârstei gestaționale, evaluarea creșterii fetale, evaluarea Doppler a circulației materne și fetale, dar și evaluarea lichidului amniotic și a placentei. O examinare mai amănunțită a bebelușului se realizează în cadrul ecografiei tip morfologie fetală.
Pregătirea pentru investigație
Nu aplicați creme sau uleiuri pe pielea abdomenului înaintea investigației! Acestea pot determina scăderea calității imaginilor prin transmiterea mai proastă a undelor sonore generate de sonda ecografului.
La ce să te aștepți în timpul investigației
Vei sta întinsă pe spate în timp ce medicul examinează bebelușul și mediul în care acesta se dezvoltă. Această poziție poate deveni incomodă pentru femeile însărcinate, mai ales pentru cele aflate aproape de termen. Atunci când apare disconfortul, nu ezita să comunici cu medicul pentru a schimba poziția preț de câteva secunde.
Rezultat
Rezultatul este eliberat pe loc și conține atât măsurătorile efectuate de medic, cât și recomandările acestuia.
Ce ai de făcut post-investigație
Deși se acordă maximă atenție și grijă mamei și copilului, ecografia nu este o investigație perfectă. Mai mulți factori pot influența rezultatele (poziția copilului în uter, poziția placentei, grosimea peretelui abdominal etc.). O serie de anomalii nu se pot vedea ecografic. Unele defecte pot fi evidente târziu în sarcină sau chiar după naștere. În cazul diagnosticului ecografic al oricărei anomalii fetale, este necesar consultul cu medicul curant, uneori chiar cu medicul genetician și/sau pediatru sau chirurg pediatru. Aceștia sunt în măsură să stabilească conduita de urmat atât prenatal cât și postnatal în ceea ce privește investigațiile suplimentare necesare, posibilitățile de tratament, modalitatea nașterii.